Sânge otrăvit – Hanna .23.

 

– Bună Olivia!

– Alle! Ce bine că ai ajuns!

– De ce?

– Domnul Popescu a întrebat de tine.

– Ce vrea?

– Să vorbească cu tine.

– Bine, mă duc să-l caut, ne vedem când termin.

Am pornit înspre biroul domnului Popescu, iar pe măsură ce înaintam simţeam sângele unui vampir. Voiam să mă întorc dar toate simţurile mă îndrumau spre el. Şi iată-mă ajunsă! Ceva era ciudat, sângele părea să fie dincolo de uşă, dar aşa ceva era imposibil, am tras aer în piept şi am bătut la uşă. L-am auzit pe domnul Popescu murmurând un da aşa că am intrat.

– Bună ziua!

– Bună, Hanna! Intră te rog! Ţi-l prezint pe Isidor.

– Bună ziua, îmi pare bine să te cunosc. Mi-a zis el cu o voce destul de sigură, nu era acelaşi Isidor dar cu siguranţă era un vampir.

– La fel şi i-am strâns mâna uşor.

– De ce m-aţi chemat?

– Nu ştiu! A zis el ridicând uşor din umeri.

– Da, asta văd şi eu. Domnul Popescu era constrâns.

– Ia loc, te rog.

– Nu, prefer să mă retrag.

– Stai jos! Mi-a spus Isidor privindu-mă în ochi încercând în zadar să mă constrângă. Oare nu ştia că sunt vampir?

– Prefer să stau în picioare, mulţumesc oricum.

Atunci m-am întors spre uşă şi am ieşit afară. Cum nu m-ai aveam cursuri am pornit spre casă. Era deja seară şi întunericul se lupta să acapareze şi ultima pată de lumină, în timp ce mergeam am simţit că cineva mă urmăreşte, se apropia încet dar eu îl observasem deja, am aşteptat să se apropie iar când a ajuns în spatele meu m-am întors brusc şi l-am imobilizat. L-am privit şi mi-am dat seama că este aceeaşi persoană care era la facultate.

Reclame