Sânge otrăvit – Hanna .22.

          Au urmat două săptămâni în care eu m-am dus în fiecare zi la facultate, am încercat să duc o viaţă normală la fel cum am încercat şi cu Robert, părea că ne înţelegem bine. În acest timp m-am hrănit de două ori şi de fiecare dată am simţit cum puterile mele se amplifică, am continuat să mă gândesc la Isdor dar nu-mi puteam explica nimic.

                                                                       * * *

          Era duminică dimineaţa, m-am trezit şi m-am dus la baie, când m-am privit în oglindă am avut un şoc puternic, ceva se schimbase la mine şi nu înţelegeam de ce.

– Robert! Am început să-l strig disperată, simţeam că această schimbare nu este bună.

– Da, ce ai păţit?

– Robert, ochii mei, ce se întâmplă cu ei?

Aveam ochii gri, atât de gri încât îi puteai confunda cu cenuşa, erau lipsiţi de expresivitate, de viaţă…

– Nu te speria, este normal ce se întâmplă, doar li se schimbă culoarea.

– Vor rămane aşa?

– Nu! Vor fi ca ai mei, albaştri.

– Dar de ce?

– Cu cât te hrăneşti mai mult cu atât se fac mai albaştri.

– Aaa! E bine, acum m-am liniştit.

– Bine, eu mă retrag.

Ochii care îşi schimbă culoarea, colţi ascuţiţi, răni care se vindecă instantaneu, oare ce se mai poate întâmpla, oare cât o să mă m-ai surprind? Nu înţelegeam nimic, totul era confuz, atâtea întâmplări într-un timp atât de scurt. Nu mă puteam obişnui cu noua mea viaţă, era mult prea mult.

                                                                                                                                        14 mai,

            Transformarea a început, Alle se transformă încet în cea mai puternică fiinţă de pe pământ, va fi mai puternică decât Isidor, nimeni nu o va opri, nici măcar eu.

A doua zi am plecat la facultate, pe drum m-am simţit puţin ameţită, probabil foamea era de vină, aveam nevoie de sânge.

Reclame