Sânge otrăvit – Hanna .21.

– Bine, stai jos! Acum douăsute de ani am cunoscut o fată pe nume Hanna, era foarte frumoasă, nu a trecut mult timp şi am format un cuplu. Ea ştia cine sunt, dar mai ales ştia cine este ea. Timp de trei luni a tot încercat să mă convingă să o ajut să-şi îndeplinească destinul, dar am refuzat până când într-o zi am văzut un vampir care omora o fetiţă, în acel moment m-am hotărât.

– Şi cum a omorât douăsute de vampiri dacă nu s-a transformat?

– Eu am ajutat-o. La fiecare trei săptămâni îi luam o cantitate mare de sânge, după care o lăsam în diferite locuri ca vampirii să o poată găsi.

– Cum a murit? De bătrâneţe?

– Nu, a mai trăit trei ani după ce ne-am cunoscut. Isidor a aflat de noi şi ce făceam, aşa că într-o zi a venit la noi şi pur şi simplu a decapitat-o în faţa mea.

– Isidor, cel care a venit la mine?

– Cum, când a venit?

– Astăzi, înainte să plecăm.

– Dar cum? Nu înţeleg de ce nu te-a omorat? Cum de te-a lăsat să trăieşti?

– A spus că semăn cu prima Hanna, că suntem la fel. Şti ceva despre asta?

– Da, el a fost iubitul primei Hanna, iar când a aflat ce este acesta  a omorât-o iar ea l-a blestemat.

– Ce? Cum?

– Nu ştiu bine dar cred că i-a spus că el va muri când ultima Hanna se va naşte.

– Şi eu sunt ultima?

– Da, tu eşti ultima, tu eşti sfârşitul tuturor vampirilor.

– Atunci de ce nu m-a omorât?

– Nu poate, da astea trebuie să fie. Eşti mai puternică!

– Nu, nu e asta, trebuie să fie altceva.

Reclame