Sânge otrăvit – Hanna .16.

O nouă viaţă

Au urmat două luni în care am fost cât de cât liniştită, am descoperit că pot bea şi sânge de om, că nu am nevoie de o cantitate foarte mare. În acest timp eu şi Robert ne-am mutat împreună într-un apartament, eu am continuam să merg la facultate iar cu Olivia mă înţelegeam din ce în ce mai bine, însă nu eram pregătită să-i împărtăşesc secretul meu, îmi era teamă de reacţia ei.

În fiecare zi mă antrenam cu Robert, care mă învăţa cum să mă apăr. Deşi voia să pară puternic era conştient că puterile mele le depăşau cu mult pe ale sale.

                                                                             9 aprilie

            Chiar dacă încearcă să pară puternică, eu ştiu că foamea este mult mai mare cu fiecare zi ce trece, Alle are nevoie de sânge de vampir.

Totul a fost frumos până ce într-o zi un vampir ne-a bătut la uşă. La înjunghiat pe Robert cu un ţăruş în abdomen iar apoi a venit la mine.

– Deci tu eşti Hanna?

– Nu sunt Hanna, i-am zis eu în timp ce îl priveam cu dispreţ.

– Nu încerca să mă minţi, ştiu că eşti tu.

– Dacă sti, atunci de ce ai venit la mine?

– Am vrut să te cunosc, să văd dacă este adevărat faptul că eşti mai puternică decât un vampir de cincisute de ani.

– Poţi fi sigur că sunt mult mai puternică, i-am zis eu uşor ironic ca şi când aş fi ştiut că o să mă atace în orice moment. A încercat să mă injunghie cu un ţăruş, dar cu o viteză uimitoare i-am cuprins încheietura mâini şi i-am strâns-o până a dat drumul ţăruşului.

– Deci câţi ani ai?

– Şasesute treizeci şi cinci, a spus el în timp ce mă privea speriat, nu putea înţelege cum este posibil ca un vampir de nici două luni poate învinge unul atât de bătrân ca el. Teoretic este imposibil, însă eu nu eram un vampir obişnuit.

– Tu sti cine sunt eu?

– Da, eşti Hanna.

– Nu, eu nu sunt Hanna, eu sunt o Hanna!

– Imposibil, nu poţi fi…

– Şti cu ce mă hrănesc eu?

– Cu sânge de om? M-a întrebat el cu o voce trmurândă de parcă ar fi ştiut ce răspuns urmează să primească.

– Greşit, cu sânge de vampir.

În acel moment l-am muşcat şi am început să-i beau sângele, am avut aceaşi senzaţie pe care am avut-o şi când m-am hrănit prima data, mă simţeam din ce în ce mai puternică, simţeam că toată puterea lui îmi revine mie, eram de neoprit iar înainte să-mi dau seama îi golisem trupul de sânge.

           


 

Reclame