Sânge otrăvit – Hanna .11.

– Şi eu îţi mulţumesc că m-ai primit în viaţa ta.

Am adormit îmbrăţişaţi, aceea a fost cea mai frumoasă noapte din viaţa mea. Mă simţeam în siguranţă, simţeam că în jurul meu s-a construit un scut iar nimeni nu putea ajunge la mine. Desigur că m-am înşelat!

22 octombrie

            Aseră am fost pe punctul de a ceda. Cât o să mai rezist? Să te las nu pot! Ai pătruns în sufletu meu, ai pus stăpânire pe el, acum are din nou stăpân. Erai atât de neajutorată iar eu te ţineam în braţe, îţi simţeam respiraţia dar mai ales îţi auzeam sângele ce-ţi uşor prin vene. Aş fi vrut să-l gust, măcar o singură picătură, dar ştiam prea bine că nu va fi doar una…

            – Ale! Ale!

– Da, ce vrei Olivia?

– Avem examen!

– Nu se poate! Şi am sărit repede din pat.

– Ai uitat?

– Da, acum mă îmbrac.

– Este la douăsprezece.

– Aaa… bine.

– Ale ce ai păţit?  În ultimul timp te-ai purtat destul de ciudat.

– Nu, ţi se pare.

– Nu mi se pare! De când ne-am întors din vacanţă te-ai comportat altfel.

– Ştiu, dar am stat trei săptămâni fără Robert şi mi-e dor de el.

– Nu a venit?

– Vine mâine.

– Hai să mergem.

Într-un sfârşit am ajuns şi la facultate, aveam examen la materia Domnului Popescu, înainte de vacanţă m-a întrebat dacă m-am uitat peste foile acelea, iar eu i-am spus că nu am avut timp. Sper să nu mă  întrebe din nou. Am aruncat o privire prin sală şi am zărit-o pe Mara, era foarte palidă.

– Bună Mara!

– Bună Ale!

– Ce ai păţit? Te simţi bine?

– Da, doar că în ultimul timp am avut ameţeli, posibile căderi de calciu.

– Mda… sper să te faci bine.

Când ne-am aşezat ea şi-a dat jos eşarfa iar atunci le-am văzut, erau două pete mici, roşi, la o distanţă nu prea mare una de alta, în acel moment un gând straniu mi-a invadat mintea dar am preferat să-l ignor şi am început să scriu.

 

 

Reclame