Sânge otrăvit – Hanna .10.

                                                                                                                      20 octombrie

            Cum să reuşesc oare? Cum să te iubesc fără să te rănesc? Trebuie să-mi potolesc foamea, dar pe zi ce trece  îmi doresc tot mai mult, din ce în ce mai mult. Când sunt cu ea simt cum bătăile inimii i se încetinesc, iar aceasta pompează sângele mult mai uşor, îl aud cum îi curge prin vene de parcă ar fi un râu învolburat. Nu mă pot abţine, pur şi simplu sângele ei mă cheamă, mă invită să-l gust. Nu am mai simţit demult aşa ceva, o poftă atât de mare. Oare să fie posibil? Să fie Ale o altă Hanna? Nu, aşa ceva nu este posibil, nu poate fi ea, tocmai ea, fata de care m-am îndragostit, nu poate fi ea…

– Asta am citit în jurnalul lui după ce l-am pierdut…

– Dar nu te opri, povesteşte-mi în continuare.

– Bine, dar fi foarte atent la detali, ele fac totul.

După o săptămână cineva a bătut la uşă, inima mi-a stat în loc când m-am gândit că ar putea fi el, aşa că am alergat înspre uşă…

– Bună!

– Bună! Era chiar el şi părea mai frumos ca înainte.

– Ce faci?

– Bine! Te-ai întors?

– Da, m-am întors şi voiam să te văd!

– Şi mie mi-a fost dor de tine. Intră, dacă vrei!

– Nu, nu pot acum. Poate vi mai târziu la mine, dacă nu ai treabă.

– Ok, o să vin!

– Te aştept, pa!

– Pa! Iar de data asta nu m-a pupat aşa cum mă obişnuise. Ceva părea schimbat la el, dar nu puteam să-mi dau seama ce… după trei ore m-am aranjat şi am pornit spre el, aveam în minte un singur lucru…

– Bună!

– Bună! Intră!

– Şi unde ai fost?

– Am avut nişte treburi de rezolvat.

– Am înţeles.

– Vrei să vedem un film?

– Da.

Pe durata filmului am tăcut amândoi, iar din când în când ne mai priveam şi schiţam câte un zâmbet până când deodată s-a întâmplat ceva ce îmi doream demult, el m-a sărutat. A fost ceva extraordinar, am simţit acel sărut cu toată fiinţa, un fior mi-a străbătut corpul şi în acelaşi timp mi-a mângâiat sufletul. După a urmat un moment de tăcere în care ne-am privit neputincioşi.

– Mulţumesc!

– Pentru ce?

– Pentru că exişti şi eşti prezentă în viaţa mea.

Reclame